Nu putem avea pretenția ca puiul din marile lanțuri de fast-food să fie la fel de gustos ca la două stele Michelin. Știm, însă, că nici prea rău nu are cum să fie, fiindcă o corporație impune standarde. La fel și în ceea ce privește siguranța. Pentru autoprotecție, dacă nu pentru client, căci o eventuală toxiinfecție cu Salmonella, cum se mai întâmplă pe la noi, ar afecta nu doar magazinul din colț, ci ar lovi la bursă, întreaga franciză. Știm, de asemenea, că sunt controale interne mult mai severe decât așa-zisele verificări ale protecției consumatorilor, care vin de obicei după ce pleacă mașina Ambulanței.  

Vineri, spre seară, am oprit să iau ceva de la o tonetă de fast-food, în Piața Victoriei. Eram curios cum e ”puiul portughez”. Nu am aflat. Vânzătorul-bucătar nu avea mască. Cum doream pui simplu, fără picături Pflugge, am spus pas.

Mai bine merg la KFC, mi-am zis, duminică, ăștia sunt corporație multinațională, nu se joacă. Unii nu se joacă. La ghișeul unde am încercat era, totuși, un tip fără mască și mănuși, dar nu ne-am luat din astea. Lasă că bucătarul mă protejează, iar  tipul de la Cassă nu-și bagă mâna în găleata cu pui. El nu, dar bucătăreasa...tot fără mască, abia întrerupându-și discuția cu un băiat de la livrări, aflat în magazin, fără nicio protecție.

Deci, primul răspuns e: nicio deosebire.

La a doua întrebare, ordinea e așa: bucătarul, vânzătoarea, casierul, băiatul de la livrări. Care, dacă poartă mască, o folosește ca teutonul viziera, toată ziua, sus-jos, cu mănușile pe care nu le-a schimbat de ieri, după cât de negre sunt. De jeg.

Întrebarea fără răspuns e: de ce am mai închis mall-urile și restaurantele?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News