Am văzut oameni cu carte și cu capul pe umeri nemulțumiți de decizia CCR, nu  doar politrucii guvernului, care recită punctajul de la partid din televiziune în televiziune. Poate se încalcă drepturi sau libertăți, dar în fața unui pericol major, cum e pandemia, ne mai oprim la astfel de amănunte, se întreabă ei?

Există un precedent, din care Ludovic Orban ar fi putut învăța. În 2003, la referendum, s-au încălcat legi și chiar Constituția, iar Curtea Constituțională n-a spus nici pâs. Pentru că n-a fost sesizată. Și președintele și partidele politice și Biroul Electoral Central și Avocatul Poporului au mers pe principiul: curat neconstituțional, dar votați-l!

Era nevoie de modificarea Constituției, pentru a fi admiși în Uniunea Europeană. Legea de modificare a trecut rapid prin Parlament, cu unanimitate de voturi (parlamentarii PRM au boicotat ședința, dar alte acțiuni împotriva procesului de validare nu au avut).

În prima zi a referendumului prezența la vot a fost de doar 14%. Dacă nu se atingea pragul de 50%, adio integrare. Așa că în a doua zi de vot s-a declanșat o sarabandă de tehnici ”electorale” care, astăzi, ar aduna sute de ani de pușcărie: vot multiplu, liste suplimentare fără număr, urnă volantă plimbată prin supermarketuri, vot la colțul străzii etc.În ultimele trei ore din ziua a doua și-au bifat prezența de două ori mai mulți cetățeni decât pe parcursul primei zile de vot.

De ce nu s-a depus nicio contestație, de ce nu a sesizat nimeni Curtea Constituțională, OMS-ul sau ONU?

Foarte simplu: exista consens politic pe tema integrării europene, încă din 1996, când Ion Iliescu a organizat reuniunea de la Snagov. Iar în 2003, pentru a păstra consensul, guvernul Năstase a  acceptat ca legea de revizuire a Constituției să fie mai degrabă realizată de Opoziție, decât de Putere (PD și PNL au propus 14 amendamente, iar PSD doar 13).

Guvernul Orban nu a reușit să ajungă la consens nici măcar cu USR, a trișat UDMR la votul pentru primari, ALDE, în general, iar atacurile la adresa PSD au trecut de mult etapa demagogiei politice, ajungând la imprecații și incitări la violență, tip ”săriți pe ei cu parul”.

Orban, cu 20% în Parlament, a vrut să conducă singur, pentru a încasa singur toate laudele. Firesc e să primească și toate înjurăturile. Iar acestea se tot adună: devine clar că nu a câștigat încrederea publicului și va fi silit să folosească forța pentru a stăpâni pandemia. Un nou val de amenzi ar fi, însă, devastator pentru candidații PNL la locale; atacarea PSD nu poate acoperi la nesfârșit lipsa de soluții pentru economie; mișcările de stradă nu pot fi oprite, după ce ai capitalizat masiv pe tema 10 August. Ajuns la putere pe bază de conflict și scandal, Ludovic Orban nu a reușit să înțeleagă nevoia consensului, a rămas încremenit în proiect, cum i se spunea, elegant, prostiei, în anii 90.

Așa că tot din istoria recentă ar merge o replică din 2009, când Băsescu întreba ”V-a plăcut azi noapte la Vântu, domnule Geoană?”. V-a plăcut în Piața Victoriei, domnule Orban? Ei, de-acum s-ar putea să nu  mai fie la fel de plăcut.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News