Medicul oftalmolog și managerul Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București, Monica Pop, a apărat, într-o postare pe Facebook, sistemul medical, susținând că nu sunt destule cuvinte și pentru faptele bune făcute de medicii români. Mesajul s-a dorit a fi un răspuns pentru actrița Oana Pellea. Managerul Spitalului Clinic de Oftalmologie din București a precizat că, în ceea ce privește sistemul de sănătate din România, se exagerează mult, iar performanțele sunt ignorate.

Mi-au atras atenția cuvintele "trebuie să fie rău ca să satisfacă dorința de rău care acum domină în țara asta". Iată și contextul: "Sunt și spitale curate, moderne, cu aparatură de înaltă clasă, performante, în care milioane de români s-au vindecat! Dar, ASTA NU CONVINE, trebuie să fie rău ca să satisfacă dorința de rău care acum domină în țara asta! Sistemul de sănătate e o vacă bună de muls, se exagerează mult, se blamează cu o plăcere morbidă iar tot ce e bun (si e destul, de departe mult mai mult decât ce e rău) și performanța nu interesează!".

Cât adevăr și câtă tristețe în aceste cuvinte. Cu mici excepții, performanța nu interesează în România. Oamenii întâmpină blocaje în a vedea și lucrurile bune din țara asta pe care o numim – sau ar trebui să o numim - acasă. Nu există interes pentru cei care nu uită să viseze şi să lupte pentru visul lor zilnic, pentru oamenii eroi, nu din aceia cu costume ce impresionează prin strălucire, ci cei care își ascultă glasul interior și îndrăznesc să nu-şi piardă speranţa în mai bine. Care atunci când sunt departe de România, se simt rău sufletește. Care, deși sparg monotonia vieții cu bilete de avion, revin mereu acasă.

Valorile, evitate

Știrile cu elevi români ce au câștigat medalii de aur la Olimpiada Internaţională de Fizică nu sunt citite. Nici elevii nevăzători integrați cu succes în învățământul public de masă nu trezesc interes sau adulții care au învins mentalități și sunt motivați în continuare să-și depășească limitele. Nu mai zicem de românii care scriu cărți sau de cei care-i ajută pe alții să își spună poveștile. Oamenii care nu șovăie niciodată înainte de linia de sosire, care nu confundă un loc de popas cu destinația finală, care reprezintă binele din România nu interesează, pentru că "performanța nu interesează". Însă, surpriză, oamenii aceștia există. Sunt ca un sâmbure înăuntrul unui fruct.

Ne plângem de lipsa de modele din țară când noi evităm cu orice preț valorile. Când ați văzut să ajungă în secțiunea "trending" pe YouTube o filmare cu un elev român medaliat la matematică? Când a fost ultima oară când ați văzut o știre pozitivă despre orice subiect să devină virală pe Facebook?

Dar fiecare e cine se lasă să fie, iar în secolul vitezei totul începe cu o întrebarea: "Ce e în mintea ta?". Oamenii, indiferent de ora arătată de ceas, îşi trimit gândurile pe reţeaua de judecată. Se publică imagini cu copii în sicrie, iar oamenii scriu "condoleanţe" și distribuie fotografia mai departe. Se publică fotografii cu medalii, iar oamenii aleg să dea scroll până ajung la bancuri. Copiii fac live-uri din camera lor în miez de noapte, iar adulții le trimit fețe zâmbitoare.

Cu cât vorbim mai mult în viața virtuală, cu atât mai puțin ne înțelegem. E nevoie de un singur mesaj răutăcios pentru ca violența verbală să înceapă. Ea se extinde ușor, iar "valorile" se lipesc de viitorii adulți ca timbrul de scrisoare.

Noi suntem însă cei care setăm aceste valori, cei care decidem ce apare în "trending", cei care pot transforma performanța în ceva ce interesează. Vântul care șterge de pe fața pământului nedreptățile nu o să bată niciodată. Nu putem controla tot ceea se întâmplă în jur, dar avem control asupra reacțiilor noastre. Mi-ar plăcea să văd mai mult accent pe valori și pe părțile bune, pe oamenii care se simt rău fizic când sunt departe de România.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News