Cum cui? Limbii române. Ce aveți, fraților, cu ea? Ce v-a făcut? De ce o torturați? De unde setea de masacru asupra limbii române? De ce o siluiți cu cratime care nu-și au locul? Ce-ar mai urla, săraca, dar nu poate că i-ați luat orice urmă de strigăt.

Am văzut critici la adresa românilor din diaspora că vezi Doamne, după ce stau și-un an în afara granițelor, uită să mai vorbească românește. Treaba lor. Nu-i neapărat despre ei textul ăsta. Dar ce pretenții să avem, în acest context, de la românii care n-au trecut granița decât vara, șapte zile, în Grecia? Românii care trăiesc în România, pe pământ românesc, care habar nu au să scrie și să vorbească în limba română!

Nu, să nu vă gândiți că mă refer doar la proștii care scriau în dreptul pozelor cu Viorica Dăncilă: analfabet-o! comunist-o! tâmpit-o! Credeam, în naivitatea mea, că-s cazuri izolate de români care n-au mai mult de trei clase. Ăștia, de fapt, n-au nici măcar bun simț. A le cere să conjuge corect un verb la timpul imperfect este ca și când le-ai cere să se mai nască o dată.

Acum vine bomba. Dar... ce te faci cu tinerii care vin din urmă? Tineri, cu facultate, cu master, pentru care orice verb care se termină în vocala i se scrie cu dublu i. Sună groaznic, nu? Este real și înfricoșător ca în 2019 există tineri care nu știu când să scrie "la" ori "sau" fără cratimă sau nu știu unde să pună o amărâtă de virgulă. Sau nu știu că înaintea unui semn de punctuație nu se pune spațiu. Acest sau ar putea fi continuat la nesfârșit, dar nu sunt aici să dau lecții de limba română.

Oamenii ăștia care, de altfel, atunci când vorbesc folosesc cinci cuvinte în engleză și două în română îți dau impresia că n-au citit mai mult de un prospect la Imodium în timp ce erau la wc.

Desigur, ei îți vor spune, pe un ton de superioritate, că nu închid ochii până nu citesc două-trei pagini dintr-un bestseller. Îți vor spune că nu ascultă manele și nici nu se uită la emisiunile de de divertisment. De fapt, ei nici nu deschid televizorul cu excepția documentarelor științifice...

E greu de crezut că un om care citește nu știe să scrie o înjurătură în limba română. Și pi#a-m-aș pe PSD/PNL/ciuma roșie/aceeași mizerie are nevoie să fie scris cu puțină politețe de clasa a doua.

Ce să mai vorbim despre jurnaliștii sau purtătorii de cuvânt ai instituțiilor oficiale care nu folosesc diacritice și, la final, ies niște fraze de toată jena? Scrierea fără diacritice poate duce la exprimări ambigue, vulgare, cu un sens şi cu un conţinut total diferit, dar deja este altă discuție când noi pornisem de la faptul că nu știm când îl scriem pe bietul "la" fără cratimă.

Textul acesta nu este scris pentru a fi luat drept model pentru o limbă română perfectă. N-am terminat o facultate de litere, dar măcar am fost prin școala generală. Textul este pentru cei care n-au trecut de nivelul lui "analfabet-o". Și pentru cei care atunci când zici: o prietenă de-ale mele sau vreau trei ecleruri râd ca proștii.

Ce bine ar fi ca, înainte să ne dăm patrioți și să ne pozăm cu steagul, să vorbim și să scriem corect românește! Și să nu uităm că politicienii sunt oglinda societății, iar când scriem: analfabet-o ne cam strigăm pe noi înșine.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News