Cu toate armele pe masă, într-un război surd în care nu de puține ori se calcă până și pe cadavre pentru susținerea unei cauze, uităm un lucru esențial: girat de CCR și legitimat de peste 3 milioane de români, Referendumul e un proces esențial al democrației. E oare democratic să interpretăm democrația așa cum ne convine?

Democrația sau puterea în mâna poporului, așa cum am moștenit-o și consolidat-o din Antichitate de la grecii atenieni, "demos"- popor, și "kratos"- putere, are azi uriașul merit nu doar în respectarea, dar mai ales în garantarea libertății minorităților. Fie ele etnice, sexuale sau religioase. Însă sub stindardul pervers al ”corectitudinii politice” și al neo-marxismului, asemenea unei cetăți asediate din interior, ea este în aceste zile puternic lovită de ceea ce aș numi ”dictatura minorității”.

O ”dictatură a minorității” care ar sacrifica fără să clipească pe altarul ”corectitudinii politice” și, totodată, ar răsturna din temelii orice valoare fundamentală și milenară creștină. Și o face jucând mereu cartea ”minorității asuprite” care acuză majoritatea de ”homofobie” și  ”iliberalism”. 

Și totuși, de ce USR poate și Coaliția pentru Familie nu?!

Îndemnul la boicotarea unui referendum legal și constituționat, indiferent de cine îl organizează, înseamnă din punctul meu de vedere să interpretezi cum îți convine „democrația”. M-aș îndrepta, măcar pentru câteva rânduri, spre USR, principalul opozant politic al ”Referendumului pentru Normalitate”. Același USR care în urmă cu câteva zile anunța triumful milionului de semnături al #fărăpenali, campanie prin care intenționează modificarea Constituției. Cum?! DA!  Tocmai prin referendum!  

Diferența dintre ei și Coaliția pentru Familie e că ei și-au asumat politic până și strângerea de semnături. Însă astăzi, poziționarea lor este cel mai mare exemplu de ipocrizie și dublu standard! Trăim vremurile unui război surd româno-român ce naște un precedent periculos pentru alte inițiative curate și necesare precum, spre exemplu, referendumul Unirii Basarabiei cu patria-mamă.

Revenind la Referendum și mulțumindu-vă că încă nu v-am pierdut printre rânduri, aș vrea să abordez câteva manipulări grosolane. Vă propun o demitizare a unor subiecte care au fost intens și agresiv folosite în aceste zile de campania #boicot și tabăra LGBT:

Câteva manipulări progresiste

1. MERGI LA REFERENDUM EȘTI CU DRAGNEA ȘI PSD?

Fără să-mi fi propus o ordine a celor mai mari inepții legate de Referendum, iată că, am început cu probabil cea mai mare. Nu, dacă mergi la Referendum nu îl girezi nici pe Liviu Dragnea nici PSD-ul. E un Referendum susținut de peste 3 milioane de români (ți-am explicat mai sus cum e cu democrația) și de o majoritate covârșitoare a întregului Parlament al României. Faptul că e asumat politic? Sigur că da! Asta face politicul, speculează! Nu e nicio surpriză! Nu uita cititorule, că proiectul Referendumului a fost depus în Parlament sub guvernarea Cioloș, dar nu a fost considerat o prioritate de fostul premier și președintele Iohannis. Ei singuri au lăsat Asul în mâneca PSD-ului. Că cei din urmă l-au folosit? Bineînțeles! Dar e o inepție să mă acuzi că voi spune DA unei formațiuni politice care nu a făcut altceva decât să acționeze precum un  notar și, desigur, să speculeze politic.

2. REFERENDUMUL ÎNGRĂDEȘTE DREPTURILE MINORITĂȚII SEXUALE IAR ÎN CODUL CIVIL E DEJA STABILITĂ CĂSĂTORIA DINTRE UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE?

NU! În niciun caz Referendumul nu încalcă drepturile minorității sexuale! Nu se va schimba nimic după Referendumulul din 6-7 Octombrie. Totul va rămâne precum e acum în Codul Civil, doar că va fi stipulată în Constituție definirea căsătoriei. Pentru că Codul Civil poate fi schimbat în doar câteva zile. Constituția, doar prin consultare populară! E o măsură de siguranță care nu va îngrădi absolut niciun drept al minorităților sexuale. Să nu uităm ce s-a întâmplat la Paris când, în 2013, peste 200.000 de personae au protestat, ajungându-se la violențe extreme, după ce Franța a modificat Codul Civil și a legalizat căsătoriile gay în ciuda protestelor masive din stradă. O implementare în Consituție nu ar fi decât o măsură de siguranță și nu ar leza în absolut niciun fel minoritatea sexuală din România. Orice altceva nu e decât manipulare grosolană.

3. REFERENDUMUL PENTRU FAMILIE A COSTAT MILIOANE DE EURO DIN CARE S-AR FI CONSTRUIT SPITALE IAR FAMILIA TRADIȚIONALĂ ÎȘI ABANDONEAZĂ COPIII ÎN ORFELINATE?

Sigur că Referendumul a costat câteva milioane de euro. Bineînțeles, s-au vehiculat și cifre atât de aberante, cu mult peste costul Referendmului, încât îmi e rușine chiar și să le promovez. Însă așa e în democrație, vocea poporului implică și costuri. Dar e stupid să crezi că pentru a se organiza un Referendum, România a luat din banii de spitale, orfelinate și grădinițe. Referendumul nu își propune să rezove asemenea probleme. A explicat-o atât de cursiv și Adrian Papahagi. Aceste probleme țin strict de Guvern și Administrația Locală. Sigur, poate pentru unii din voi o asemenea cheltuială nu e o prioritate. Dar ce ne facem însă cu peste cei peste 3 milioane de români care consideră că e o prioritate? Îi stigmatizăm doar că nu ne convine?

4. ÎNTREBAREA DE LA REFERENDUM NU ARE LEGĂTURĂ CU FAMILIA ȘI E FOLOSITĂ DE DRAGNEA ȘI PSD ÎN ALTE SCOPURI, CA DE EXEMPLU, PENTRU A VOTA AMNISTIA ȘI GRAȚIEREA?

NU! Aici e o altă manipulare grosolană. Dar, având în vedere că ne lovim de date tehnice, stabilite prin lege, o să-i dau cuvântul deputatului Daniel Gheorghe (PNL) care, din punctul meu de vedere a explicat cel mai bine problema întrebării de pe buletinele de vot:  „Există o unică lege constituțională adoptata în ultimii 15 ani, exclusiv legea privind modificarea art. 48 de la "soți" la "un bărbat și o femeie" și nu mai există nicio altă lege de acest tip. Procesul unul este foarte strict și sever iar a crede că ar ascunde cineva vreo întrebare falsă ori vreun alt paragraf ar însemna că România nu mai există ca stat, inclusiv la nivel teoretic această idee este absurdă și imposibilă tehnic și logistic, nu mai zic legal! Procedura de revizuire are un traseu lung și dificil iar întrebarea este una standard stabilită prin legea 3/2000. Legile constituționale sunt total diferite de cele organice ori ordinare si nu se pot modifica prin proiecte de lege ori ordonanțe de guvern, se adoptă cu 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere a Parlamentului într-o procedura excepțională, cu caracter eliminatoriu, trece înainte de publicarea definitiva a legii constituționale în Monitorul Oficial, prin filtrul dur al CCR și nici președintele ori vreo instituție publică nu poate interveni asupra sa. În prezent legea de modificare realizată prin inițiativa cetățenească a fost adoptată de Parlament, iar ceea ce am putea numi drept "promulgare" revine românilor, care, prin Referendum popular au dreptul suveran de a aproba legea de revizuire a Constituției. Restul e manipulare ordinară și minciună de tip securist!

O SCURTĂ CONCLUZIE

În final, ca o concluzie, aș vrea să vă asigur că accept orice părere pro sau contra Referendum, fără a naște monștri ideologici cu care să ne luptăm.

Dar trăim o bătălie în care valori fundamentale care au marcat umanitatea și care își regăsesc o identitate milenară, bilblică și conservatoare intră în conflict deschis cu progresismul extremist care încearcă să răstoarne canoanele normalității în numele ”corectitudinii politice”.  Merită oare să fim părtașii unui asemenea compromis?

Credem în democrație, tolerăm minoritățile etnice, sexuale și religioase, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm ”dictatura minorității”.

Și pentru că, am văzut atât de des în aceste zile că românii pot deveni subit pe Facebook și medieviști mai mari decât regretatul Jacques Le Goff, vă asigur că dacă Referendumul trece nu se va trezi nimeni în Evul Mediu.

Într-o țară în care s-a vărsat sânge pentu a putea scrie aceste rânduri și în care în 1989 s-a murit pentru LIBERTATE, pot accepta și o altă opinie. Dar cred însă că un DA la Referendum e un DA pentru normalitate. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News