Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play

07 Martie, 20:45
Tentativă de sinucidere la metrou, sub ochii mei. Imagine care nu ajunge în presă
Miercuri, 7 martie, ora 13.40. Spre intersecția de la Cora Lujerului se îndreptau pompierii de la descarcerare și polițiștii.
metrou sinucidere

Au oprit lângă stația Lujerului. O voce striga că este sinucidere la metrou. Salvatorii s-au îndreptat în fugă în subteran. Tăcere la metrou. Lumea privea înmărmurită spre locul în care trenul s-a oprit brusc. O persoană se zbătea între viață și moarte.

"Nici nu am simțit că am trecut peste el! Nu știam de ce ne-am oprit. Până la urmă, ni s-a spus prin stație că trebuie să coborâm, fiind vorba despre o tentativă de sinucidere", spunea un bărbat care se afla în trenul respectiv.

Nepăsare, dar totuși spectactori la scena dintre viața schilodită și moartea pe peron

 

Un polițist s-a îndreptat spre grupul în care mă aflam să întrebe dacă cineva a văzut ceva. Nimeni nu a răspuns. Un altul a zis în șoaptă: "Și dacă a văzut cineva ceva, doar nu va zice. N-avem timp să stăm pe la Poliție să dam cu subsemnatul".

Oamenii tot priveau spre adâncul metroului. Așteptau să vadă dacă omul care a încercat să se sinucidă a murit. Între timp, făceau poze. O tânără posta o imagine pe Instagram cu descrierea: "Doamne..." și trei emoticoane triste. Altcineva transmitea live pe Facebook. În plan paralel, în locul delimitat de polițiști, salvatorii scoteau bărbatul de sub șine, un bărbat de vreo 60 de ani, putea fi bunicul oricui. L-au scos în viață. A fost un moment greu de descris peste care a venit replica unei tinere, printre nervi și râsete: "Ce ai căutat să mori, mă? Oi suferi din dragoste sau ce?"

Armata de salvatori l-a scos de la metrou cât de repede a putut. Toată lumea privea la spectacolul vieții care fentase moartea chiar din brațele unui om care nu mai voia să fie printre noi. Prețul morții? O cartelă de metrou și încă un lucru despre care vreau să vorbesc în cele ce urmează.

Despre sinucidere se poate vorbi mult și nu sunt în măsură să o fac. Îmi închipui că este cea mai grea etapă a suferinței unui om cu care nu poate lupta. E de neînțeles, dar trebuie acceptată. Este alegerea fiecăruia, dar dincolo de asta, mi-a rămas în minte o singură imagine. Și nu, nu este a omului scos de sub șine, ci a conductorului de la metrou.

L-am văzut la final când oamenii legii plecaseră. Oamenii încercau să afle mai multe de la el, ce a văzut, ce a simțit. Nu am apucat să aud mare lucru, dar l-am vazut cum arăta. Un tânăr la vreo 30 de ani. Era cumva împietrit și își ștergea fruntea încontinuu. Lumea se uita lung la el. La un moment dat, s-a închis în cabină. Trenul de la metrou care, de data asta a fentat moartea, a pornit. Dincolo de drama oamenilor care se aruncă la metrou, nimeni nu vorbește despre cei care trebuie să apese frâna de urgență. Ei nu sunt vinovați, dar se simt vinovați. De ce trebuie să fie cineva părtaș la o sinucidere... habar nu am, dar nimeni nu merită să fie forțat să încerce să oprească moartea când, în astfel de cazuri, este aproape o mișcare eșuată.

Imaginea cu conductorul pe care l-am văzut astăzi va rămâne doar în mintea celor care l-au privit în ochi. Nu va apărea nicăieri.


loading...
loading...

Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
Crossuri parteneri