Nu a mers acolo decât  o singură dată. De ce nu te-ai mai dus, l-am întrebat? Păi, eram vreo cinci-șase voluntari... Ne-a chemat în biroul său. Era dezordine, praf de două degete. Mi-am zis: omul ăsta vrea să curețe Capitala și nu își poate face curat la el în birou?

În plus, m-a revoltat că Nicușor era singurul care stătea pe scaun, tolănit aș zice, iar pe noi ne ținea în picioare. Nu era niciun alt scaun în încăpere, probabil așa primea pe toată lumea. Nici nu a schițat vreun gest, să se ridice când am intrat, nu mai spun să stea de vorbă cu noi în picioare, dacă nu avea scaune. Ne-am simțit de parcă am venit să-i cerem ceva, nu să îl ajutăm.

S-a prescris termenul

Eu, pe de altă parte, chiar îi cerusem ceva, o singură dată, când am văzut că se ridică un bloc uriaș, hidos, în stilul hotelurilor din Predeal, pe o stradă istorică din Cotroceni. Nu ataci în instanță, nu facem nimic să blocăm mutilarea cartierului? Eram plecat, mi-a răspuns, și am pierdut termenul pentru intervenție, s-a prescris... sau cam așa ceva. N-am mai insistat.

Afacerea se derula chiar sub balconul său. Dacă ieșea la cafeluță, dimineața, vedea cum a fost demolate două vile superbe, cum au fost comasate terenurile, cum au scos doi ani apă din groapa pentru fundația care intersecta pânza freatică, până au prins o lună mai secetoasă, ca să poată turna betonul etc. Ani, nu zile...

Primarul Panseluță, nașul gropilor parșive din asfalt

De aceea, nu m-am mirat când am văzut cum își începe mandatul, focusat pe imobiliare și panseluțe (parcă așa le spuneau primarilor care toacă banii pe aranjamente florale în loc să repare străzile și canalizarea-Primarul Panseluță).

Înțeleg că nu poate repara în șase luni găurile din rețeaua de termoficare, că e ciuruită pe kilometri. Dar cele câteva găuri din asfaltul de pe bulevarde? Nu cred că e o problemă de bani, că nu ar fi nevoie decât de roabă de bitum, per groapă, să le astupi cât să nu rupă osia mașinii, când dai peste ea.

Una, că sunt parșive aceste gropi ale lui Nicușor Dan. Dacă era tot bulevardul ciuruit, mergeai cu 10 la oră, din groapă în groapă. Așa, se merge ca în unt pe un kilometru și fără nicio avertizare, când ai 50 la oră, o mică gaură neagră se ivește din senin și îți înghite planetara cu totul.

În al doilea rând, nici nu sunt multe astfel de gropi, n-ar fi nevoie de investiții, ci de bun simț.

Dar, dacă tot nu le astupă, ar putea să le dea nume: celei de la intersecția Drumul Taberei cu Vasile Milea ar putea să-i spună Ciucu, groapa de la intrarea Căii Plevnei în sectorul 1 să o boteze Clotilde și tot așa.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News