A fost nu numai victoria regizorului Damien Chazelle și a actorului Ryan Gosling, ci și a directorului Mostrei, mereu amintitul Alberto Barbera, de aceea este ușor de înțeles de ce autorul, devenit vedetă peste noapte, și-a păstrat filmul următor, First Man, tot pentru Veneția. Iar când a fost vorba să-și aleagă protagonistul, tot la Gosling s-a gândit. Iarăși se înțelege lesne că o astfel de peliculă nu putea să fie inclusă în competiție pur și simplu, trebuia să fie așezată în capul listei.

Este greu de spus, deocamdată, dacă filmul lui Chazelle va fi evenimentul ediției 75, marile succese se lasă anevoie îndemnate să se repete. Poate, mai degrabă, ne va pune pe gânduri, First Man nefiind un film de aventuri spațiale, ci unul care să ne aducă aminte că eroii lasă întotdeauna în urmă o viață de atâtea ori necunoscută.

Dincolo de gloria de a fi căpitanul misiunii Apollo 11 se află timpul dur, uneori inuman, al pregătirilor lui Neil Armstrong pentru condiția de primul astronaut care să fi pus piciorul pe Lună. Asta nu exclude omenescul sentiment al nesiguranței, al neputinței de a răspunde tuturor întrebărilor.

Actrița Claire Foy, interpreta soției astronqutului în filmul First Man

Sunt prezente în film cuvintele lui John Kennedy readuse acum la viață: „Mulți se întreabă de ce atâta efort pentru cee ce numin cucerirea spațiului. În era noastră facem anumite lucruri tocmai pentru că sunt dificile, pentru că nu sunt ușor de dus la capăt".

Protagonistul Ryan Gosling, el însuși un tip cerebral, introvertit, și-a văzut personajul „ca pe un bărbat simplu, umil, reticent și integru, un băiat de treabă din provincie, incapabil să-și exprime propriile sentimente. Un antierou situat între ambiție și teamă". Închis în el ca într-o găoace, Neil Armstrong refuză rolul de erou, mai ales în fața celor doi băieți ai săi. Rugat de soția sa (Claire Foy) să-și ia la revedere de la copii, gândindu-se că poate, de data aceasta, în mod excepțional, tatăl va găsi cuvinte mai tandre, acesta le spune atât: „Am încredere în misiune, dar există și riscuri. S-ar putea să nu mă mai întorc".

Așa cum obișnuiesc, de cele mai multe ori, actorii americani, fie că au studiat conform Metodei de la Actor's Studio, fie că nu, le place să regăsească trecutul personajelor căutând urmele materiale rămase. Gosling a probat costumul lui Armstrong, a văzut nava spațială care i s-a părut mică de tot, de unde a dedus sentimentul de claustrofobie pe care trebuie să-l fi trăit astronautul. Întrebat de ziariști de ce s-a hotărât să schimbe radical registrul după enormul succes cu La, La, Land, Damien Chazelle mărturisește că, de fapt, ideea noului film este anterioară.

Echipa filmului First Man

Laurii aduși de multpremiatul musical l-a determinat să revină asupra mai vechiului proiect, tocmai pentru a sublinia contrastul. „În primul film am transformat o poveste obișnuită de viață într-o epică tipic cinematografică. De data aceasta, unul dintre evenimentele iconice ale istoriei au devenit o poveste omenească, oricine se poate identifica cu eroii ei". În vreme ce filmele își urmează viața lor, nici micile scandaluri iscate în numele unor cauze drepte, de altfel, nu se lasă mai prejos.

Ultimul este cel intitulat de presa italiană Cazul Riondino, numele fiind al nimănui altul decât al frumosului actor amintit în corespondența de ieri a fi Il padrino, gazda galelor de deschidere și închidere a festivlului. Riondino nu a ezitat să-și facă publice sentimentele nu tocmai binevoitoare la adresa ministrului de intrne Matteo Salvini: „Sunt bucuros că nu-l voi întâlni la Veneția nici pe Salvini, nici pe oricare alt ministru al așa zisului guvernal al schimbării. Salvini nu mă reprezintă și nu reprezintă majoritatea celor care au votat Mișcarea 5 stele, printre care mă aflu și eu".

Pe scenă, în seara inaugurală, într-o prezentare - discurs neobișnuit de lungă pentru un padrino, Michele Riondino a fost cum nu se poate mai provocator: „Se pare că astăzi se dorește să nu mai râdem, se dorește să stăm închiși în casă, fără posibilitatea de a vedea frumusețea lumii. Parcă am trăi într-un film urât. Dar și filmele urâte au un sfârșit, mai devreme sau am târziu, lumina învinge".

A făcut bine, a făcut rău actorul folosindu-se de calitatea sa de gazdă pentru a se răfui cu un politician? Părerile sunt împărțite. Ministrul cu pricina a descins, totuși pe lagună

Vezi si: EXCLUSIV Veneția 75. Rezistența Bătrânei doamne

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News